Filimica

FILIMICA

Filimica are numeroase denumiri populare, cum ar fi: boance, calce, căldăruşă, coconite, fetişcă, floare-galbenă, gălbenioare, năcoţele, ochi-galbeni, roşioară, rujinică, salomie, stâncuţă, tătăişi, vîzdoage. Filimica este dintre acele plante medicinale care intervin, oferindu-şi ajutorul, în cancer şi ulcere canceroase. Se găseşte în unele grădini la ţară, uneori creşte sălbatic şi pe grohotişuri de pantă.  Filimica ajunge la o înălţime de 30-60 centimetri, capitulele ei florale strălucesc în nuanţe de la galben până la portocaliu-gălbui, iar tulpina şi frunzele sunt zemoase şi lipicioase la pipăit.

Există diferite varietăţi: cu capitulele florale pline, cu staminele deschise sau închise la culoare. Ele sunt similare în puterea lor de vindecare. Dacă dimineaţa după ora şapte capitulele lor florale sunt închise, înseamnă că în acea zi va ploua. De aceea, filimica era considerată încă din secolele trecute drept barometru.

În medicina populară această plantă se culege şi se utilizează cu flori, tulpină şi frunze cu tot. Trebuie adunată însă pe soare strălucitor, căci atunci puterile ei tămăduitoare ating apogeul. Filimica poate fi luată proaspătă din grădină până târziu în toamnă, atâta timp cât n-a fost năpădită de rugină (mană).

Filimica se aseamănă puternic cu arnica, fiindu-i însă superioară în putere curativă. Arnica n-are voie să fie administrată intern decât sub supraveghere medicală, întrucât este posibil ca ceaiul mai degrabă să dăuneze bolnavilor de inimă decât să le folosească, pe când ceaiul de filimica poate fi consumat fără a dăuna. Fiind o plantă depurativă, ea constituie pentru noi un ajutor preţios în icterul infecţios. 

Ceaiul de filimică se administrează intern şi în boli gastro-intestinale, în crampe şi ulcere stomacale, în inflamaţii ale colonului, hidropizie şi hematurie. El reprezintă, de asemenea, un mare ajutor în viroze şi infecţii bacteriene. Ce efect minunat are folosirea ceaiului proaspăt de filimică reiese dintr-o declaraţie pe care mi-a făcut-o un medic: „O fetiţă de doi ani şi jumătate se cam îmbolnăvise după repetarea vaccinului antipoliomielitic; avea diaree cronică, slăbise, se constataseră o scădere evidentă a vederii şi tot felul de greutăţi de nutriţie. La un consult clinic se determinase în cele din urmă că ar avea paratifos, motiv pentru care fata era ţinută sub observaţie medicală. După o folosire de o săptămână a ceaiului preparat din flori proaspete de filimică şi administrarea unui număr mic de medicamente homeopatice, copilul s-a refăcut în mare măsură. Rezultatul analizei făcute imediat şi repetate de 3 ori a ma-teriilor fecale, în vederea depistării agenţilor patogeni ai tifosului, a fost pentru prima dată negativ."

MODURI DE FOLOSIRE

Infuzie: 1 linguriţă (cu vârf) de plante la 1/4 litru de apă.

Băi de şezut: De 2 ori câte 2 mâini pline de plante proaspete sau 100 grame de plante uscate la 1 baie de şezut (a se vedea „Băi de şezut", la „Partea generală").

Spălaturi: 1 lingură (cu vârf) de plante la 1/2 litru de apă.

Tinctură: Se pune 1 pumn plin de flori într-un litru de rachiu natural, se lasă 14 zile la soare sau la căldură de cca. 20 grade.

Alifie de filimică: De 2 ori 2 mâini pline de filimică (frunze, tulpini şi flori) sunt tăiate mărunt. 500 grame de osânză de porc hrănit natural sau de untură de porc bună se înfierbântă astfel de parcă s-ar pune şniţele la prăjit. În această untură fierbinte se introduc filimicile tăiate, se lasă să sfârâie bine, se amestecă şi se iau de pe foc. Se acoperă şi se lasă să stea timp de o zi. A doua zi, preparatul se încălzeşte uşor şi se filtrează printr-o bucată de pânză sau tifon în vase curate, pregătite dinainte.

Suc proaspăt: Se spală frunzele, tulpinile şi florile şi se trec, în stare umedă, prin storcătorul electric de uz casnic.

Coacazele negre

Coacazele negre

De la coacazele negre se folosesc: frunzele si fructele.

Afectiuni pentru care se recomanda coacazele negre: hipertensiune, afectiuni renale (litiaza urica), edeme cardiorenale, guta; anemie; oboseala vizuala, miopie progresiva; articulatii umflate, dureroase; reumatism cronic degenerativ; teroscleroza, arterita, trombagenita obliteranta, hipertensiune; litiaza renala (cu urati); tulburari specifice debutului menopauzei; alcoolism.

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Coacaz, (lat. Ribes Nigrum), denumiri alternative: ruzinca, ribizli.

Scurta descriere:

Arbust cultivat, mai rar intalnit in flora spontana, inalt pana la 1-2 metri, puternic ramificat, cu frunze trilobate, pe spate cu puncte galbene stralucitoare, flori cu 5 petale, campanulate, galben-verzui la exterior, rosu carnal la interior.

Calitati curative si actiune farmaceutica:

Rutozid, vitamina C, tanin, saruri de potasiu, ulei volatil.

Hipotensor cu marcata actiune antiaterosclerotica, diuretic cu masiva eliminare de acid uric si purina.

Coacazele negre contin un numar impresionant de minerale si vitamine, intre care vitamina C, intr-o forma care se dovedeste a fi cea mai stabila dintre toate fructele, rezistand la caldura si oxidare. In plus, este singurul fruct de padure care contine ulei volatil intr-o proportie destul de mare, un ulei cu miros mai putin placut, dar cu efecte cu totul deosebite.

Recomandari:

- suc din frunze de coacaz negru pentru stimularea formarii hematiilor

Litiaza renala (cu urati) - in fiecare zi se bea de dimineata o cana de suc proaspat, iar seara o cana de ceai fierbinte de fructe si frunze. In a zecea zi de cura, se bea un litru din ceaiul obtinut dintr-o lingura de frunze de mesteacan, o lingura de boabe de ienupar si o lingura de frunze de coacaz negru, la un litru de apa clocotita. Se bea zilnic o cana de suc pe stomacul gol sau se ia o lingurita de pulbere de trei ori pe zi. O cura dureaza 2-3 saptamani.

- macerat din fructe sau frunze de coacaz negru Se fac cure indelungate (3-6 luni) cu pulbere sau cu macerat de coacaze negre.

- pulbere din frunze de coacaz negru impotriva miopiei, oboselii vizuale, articulatiilor umflate, a reumatismului cronic degenerativ, a litiazei renale, hipertensiunii

Tulburari specifice debutului menopauzei

Se beau una-doua cani de ceai pe zi sau se iau trei lingurite de pulbere pe stomacul gol. In afara sezonului se ia o jumatate de lingurita de pulbere de coacaze negre si o jumatate de lingurita de pulbere de macese pe zi.

- ceai din frunze si fructe de coacaz negru impotriva alcoolismului

Se bea tot acest preparat o data, pe stomacul gol. Cura dureaza 6 luni.

- pentru consum impotriva arteroscelrozei, arteritei, trombagenitei obliterante, hipertensiunii

Se consuma zilnic 100-200 g de coacaze negre sau se bea un pahar de suc. In afara sezonului, se ia inainte de fiecare masa jumatate de lingurita de pulbere de coacaze negre.

Sensibilitate la infectii (respiratorii, intestinale, renale) - se consuma zilnic 100 g de fragi si 100 g de coacaze negre.

Arteroscelroza, arterita, trombagenita obliteranta, hipertensiune - 500 g pe zi, vreme de doua saptamani. 

Preparare

Sucul de coacaze

Se storc fructele sau frunzele de coacaz negru pentru a se obtine sucul.

Ceaiul

Alcoolism - doua linguri de fructe uscate si o lingurita de seminte de patrunjel se fierb la foc domol in trei sferturi de litru de apa, vreme de 15 minute, dupa care se lasa sa se raceasca. Ceaiul obtinut cu apa calduta din fructe si frunze are efecte antiinflamatoare si depurative ideale, fiind in mod deosebit indicat in cure de 21 de zile pentru reumatici.

Precautii, contraindicatii

Pot aparea reactii puternice de voma, diaree, ca semn al dezintoxicarii organismului. Daca cura nu este intrerupta cateva saptamani si nu este consumat alcool, dependenta dispare relativ repede si apare chiar o anumita intoleranta la alcool.

Afinul

Afin

Factorul curativ: frunzele

Afectiuni pentru care se recomanda: diaree; diabet; infectii urinare; uremie; guta, reumatism; diaree; enterocolite de fermentatie, de putrefactie; oxiuraza; diabet; infectii urinare.

Sucul este extrem de folositor in infectiile intestinale, enterite, colite, diaree, putrefactii intestinale. Are proprietatea de a cobori nivelul zaharului din sange, fiind un adevarat elixir pentru diabetici. Regleaza scaunele, face sa inceteze fermentatiile intestinale, ajuta la eliminarea gazelor, amelioreaza inflamatiile hemoroidale si restabileste pofta de mancare. Imbunatateste vederea, mai ales cea nocturna.

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Afin (lat. Vaccinium Myrtillus), denumiri alternative: afene, afin de munte, asine, coacaza, pomusoare.

Scurta descriere: Arbust inalt de 10-50 de cm, foarte ramificat, cu tulpina verde avand muchii evidente, frunze ovale, cu varf ascutit si marginea marunt dintata, flori solitare, cu corola roz, globuloasa.

Calitati curative si actiune farmaceutica: Taninuri, derivati flavonici, arbutozid, anticataral.

Hipoglicemiant activ; diuretic si dezinfectant al tubului urinar; antidiareic; antihemoragic; anticataral.

Sucul este unul dintre cele mai puternice sucuri de fructe, avand o mare eficienta terapeutica, chiar si in doze mai mici. Sucul de afine prezinta o culoare inchisa, un gust acrisor-astringent si, atentie, pateaza foarte repede. Se remarca prin calitatile sale cicatrizante si anti-hemoragice, continand si substante care impiedica inmultirea bacteriilor.

Recomandari:

- suc din fructe impotriva infectiilor cauzate de bacterii; bun cicatrizant.

O cura de 2-4 saptamani are efecte spectaculoase in bolile circulatorii, in varice si arterita mai ales. Cu ajutorul acestui suc, se trateaza foarte eficient diabetul, dar si complicatiile sale, mai ales cele vasculare.

- vin din fructe in ateroscleroza, constipatie, fermentatie intestinala, insuficienta biliara, diabet, diaree.

Proprietati: antidiareic, antiseptic, bactericid, dizolvant al acidului uric.

Preparare Suc

Se obtine prin zdrobirea boabelor, urmata de filtrare prin tifon sau strecuratoare de plastic. Sucul se consuma foarte proaspat Se iau 3-4 linguri de suc, amestecat cu putina apa, inainte de mese. 

Vin

- 500 g afine, 1 l vin rosu. Se varsa afinele intr-un vas, se adauga doua pahare cu apa si se fierb incet 15 minute. Se adauga vinul rosu si se prelungeste fierberea inca 15 minute. Se lasa sa se raceasca si se filtreaza. Varianta

Se zdrobesc 500 g afine, se adauga 1 l vin alb, o lingurita scortisoara pudra, o lingurita de cuisoare si 100 g miere. Se lasa la macerat 8 zile, se filtreaza si se pune in sticle.

- cate 25 ml, de trei ori pe zi, inainte de mese.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

Nu exista.

Menta

Menta

Factorul curativ: frunzele

Afectiuni pentru care se recomanda: infectii gastointestinale, balonari abdominale, diaree, voma, greturi, nervozitate, dischinezii biliare cu hipertonie, reumatism, urticare.

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Menta (lat. Mentha piperata), denumiri alternative: izma, camfor, iarba neagra, izma buna, izma de leac, minta, minta de gradina.

Scurta descriere:

Menta este o planta perena de cultura cu miros aromat caracteristic, inalta de 50-120 cm, puternic ramificata chiar de la baza, tulpina in 4 muchii evidente, cu frunze opuse, ovale, flori violacee asimetrice, cu 4 petale, grupate intr-o inflorescenta ca un spic.

Calitati curative si actiune farmaceutica:

Ulei volatil cu mentol, tanin, flavonoide, polifenoli, principii amare. Stimulent general al functiei digestive, antiseptic intenstinal, antidiareic, antispasmodic, antivomitiv, carminativ, coleretic-colagog, nervin, diuretic si antilitiazic, antitusiv.

Recomandari:

- pasta din frunze de menta impotriva problemelor digestive (indigestie, flatulenta, greata, diaree), acneei

Se ia o lingurita din aceasta pasta de doua ori pe zi, inaintea meselor sau in timpul lor. (Cosuri si acnee:) se pune putina pasta de menta (obtinuta din frunze zdrobite) pe zona afectata sau se aplica frunze proaspete pe cosuri si se lasa peste noapte.

- pudra din frunze de menta impotriva gretei, pentru curatarea dintilor si a gurii.

(Greata:) se tine sub limba o jumatate de lingurita de pulbere de menta, timp de 15 minute, apoi se inghite.

- macerat din frunze de menta impotriva diareei Se consuma trei cani pe zi.

- ceai din frunze de menta impotriva diareei Se bea ceai de menta sau lapte cald cu menta.

Se fierbe o lingurita de menta uscata si jumatate de lingurita de nucsoara intr-o cana de apa. Ceaiul se bea caldut.

- suc din frunze de menta impotriva respiratiei mirositoare

Se consuma de trei ori pe zi sau se face gargara. - pentru consum impotriva respiratiei rau mirositoare

Se mesteca frunze de menta proaspete. Se mesteca un sfert de lingurita de seminte de menta, apoi se inghit cu apa.

Preparare

Pasta

(Probleme digestive: indigestie, flatulenta, greata, diaree): se spala cateva frunze de menta, se pun intr-un bol, se adauga putina sare, 1-2 lingurite de suc de lamaie, o lingurita de coriandru si putina pudra din seminte de chimion. Se adauga putina apa si se face o pasta.

Suc

Se amesteca o lingurita de suc de menta cu o lingurita de suc de lamaie si o lingura de miere. Se consuma de trei ori pe zi.

(Respiratie urat mirositoare:) se amesteca o lingurita de suc de menta in jumatate de cana de apa. Se face gargara.

Ceai

O lingurita de frunze la o cana de apa, se da in clocot.

Pudra

Frunzele uscate de menta, se macina cu masina de cafea.

Macerat

(Diaree:) se face un macerat din doua lingurite de frunze de menta uscate la 250 ml apa plata (se lasa la macerat 6 ore). 

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

Nu exista.

Floarea soarelui

Floarea soarelui

Factorul curativ: semintele

Afectiuni pentru care se recomanda:

Primele rezultate vizibile sunt albirea dintilor, reducerea sangerarii gingiilor si intarirea lor, improspatarea respiratiei.

Nu actioneaza doar local, la nivelul cavitatii bucale, ci asupra intregului corp: boli respiratorii (bronsita, astm, rinita), boli vasculare (flebita si tromboflebita, ateroscleroza), boli digestive (indigestie, gastrita hipo-acida), dereglari de ciclu menstrual, hepatita, reumatism, alergie, eczeme infectioase greu vindecabile, migrene, tulburari de asimilatie care produc lipsa de calciu, magneziu, fier etc. 

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Floarea soarelui (lat. Helianthus annuus).

Calitati curative si actiune farmaceutica:

In cazul de fata, facem referire strict la uleiul obtinut prin presare la rece, si nu la variantele sale rafinate sau dublu rafinate, pe care le gasim de obicei in comert. Acest ulei natural de floarea-soarelui este de o culoare ceva mai inchisa, avand in plus o aroma distincta, de planta, pe care variantele prelucrate nu o mai pastreaza. Este foarte bogat in vitaminele E si F, in acizi grasi nesaturati (extrem de sanatosi pentru inima si vasele de sange), precum si in substante cu efecte antiinfectioase, stimulatoare ale activitatii hormonale, regenerative etc.

Recomandari:

Boli cardiovasculare, valori ridicate ale colesterolului - se foloseste uleiul presat la rece.

Prevenirea guturaiului - ne ungem pe interior narile, cu ajutorul unui betisor cu vata in varf, cu ulei de floarea-soarelui, pe o suprafata cat mai mare. Cei care sufera de rinita cronica vor face acelasi tratament, folosind o lingurita de ulei de floarea-soarelui, in care s-au adaugat o picatura de ulei de menta si zece picaturi de ulei de catina.

Dureri de urechi - o lingurita de ulei de floarea-soarelui se incalzeste, se adauga 3-4 picaturi de ulei de menta si se toarna solutia in ureche.

Pentru albirea dintilor - dimineata, pe stomacul gol, luam o lingura de ulei de floarea-soarelui in gura, fara a o inghiti. Dupa 5-10 minute va fi scuipat, dupa care ne vom clati eventual gura cu putina apa. Se poate face de trei ori pe zi aceasta procedura, vreme de doua saptamani.

Preparare

Se gaseste gata preparat, in magazine.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

Folosit in gargara pentru albirea dintilor:

Este posibil ca dupa primele zile de tratament sa se agraveze aparent anumite afectiuni, cum ar fi cele biliare, digestive ori endocrine, dar acesta este un semn de vindecare si, deci, cura trebuie continuata.

Anghinarea

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Anghinare (lat. Cynara scolymus).

Scurta descriere:

Este unul dintre cele mai bune tonice amare din flora mondiala.

Calitati curative si actiune farmaceutica:

Cinarina, oxidaze, polifenoli, flavone, inulina, saruri de potasiu si magneziu; principiu amar, acizi organici, acid clorogenic, acizi aminati. Excita secretiile biliare, scade zaharul din sange, maresc reziduul uscat al bilei, stimuleaza secretia biliara a colesterolului, scad colesterolul din sange, regenereaza celulele hepatice.

Afectiuni pentru care se recomanda: nefrite cronice; varsaturi; enterite, fermentatii intestinale; hemoroizi; angina pectorala; arteroscleroza; hepatite cronice, ciroze hepatice; angiocolite; colecistite acute si cronice; constipatii; hipertensiune arteriala; hipercolesterolemie. Aceasta planta dubleaza practic intensitatea efectelor plantelor laxative si depurative, fiind de un imens ajutor in cura de dezintoxicare. 

Recomandari:

- infuzie din frunze impotriva diferitelor afectiuni Se bea in trei reprize inaintea meselor principale. Dupa o pauza de o luna, cura se poate relua.

Preparare

Infuzie

- 2 lingurite la 300 ml apa clocotita. Dupa 10 zile se mareste doza la 4 lingurite, iar dupa inca 10 zile, 5 lingurite la 300 ml apa clocotita. In acest fel doza creste treptat la 10 zile.

Precautii, contraindicatii

Nu se supradozeaza, provocand colici hepato-biliare. Este contraindicat in cazul afectiunilor acute renale si hepato-biliare.

Urzica

Desi, de multe ori, din cauza aspectului sau tepos ce ne tine la distanta, ne este greu sa o procuram, urzica este una din plantele cu o puternica forta vindecatoare. Ce este de remarcat la aceasta planta? Faptul ca poate fi folosita de la radacina, continuand cu tulpina si frunzele si terminand cu florile.

Urzicile le gasim la tot pasul: pe langa garduri, in gradini, pe malul apelor, fiind raspandite, in general, de la campie pana in zona alpina. Cu toate acestea, este indicat sa le culegi numai din zonele nepoluate, din zone in care pamantul nu contine substante daunatoare cum ar fi plumbul, care este toxic pentru organism.

Urzica este considerata o adevarata bomba de sanatate, fiind bogata in aminoacizi, vitamine (A, B2, C, K), clorofila, saruri minerale ( calciu, magneziu, fier, siliciu), substante proteice, acid pantoteic, acid folic, etc. Datorita acestui bogat continut, ele sunt folosite ca aliment precum si ca plante medicinale in cure pentru regenerarea organismului si pentru detoxifierea lui.

Urzicile sunt recomandate pentru:
Cura de primavara:

Urzica este cel mai puternic remediu de curatare a sangelui si de spalare a toxinelor din rinichi. Daca suferi de boli de piele sau ai infectii ale traiectului urinar sau, pus si simplu, vrei o detoxifiere de primavara in organism, poti sa faci o cura de 4 saptamani cu ceai de urzici. Prima ceasca o vei bea dimineata, pe stomacul gol, cu o jumatate de ora inainte de masa, alte 2 cesti le vei bea de-a lungul zilei. Pentru ca efectul sa fie accentuat, ceaiul trebuie baut inghititura cu inghititura. La sfarsitul curei, te vei simti, cu siguranta, mai in forma ca niciodata, fiind capabil de un efort inzecit.

Anemia:

Se manifesta prin scaderea cantitatii de fier din organism, atunci cand o senzatie de oboseala si apasare pune stapanire pe noi. Daca si tu ai asemenea simptome, o cura cu ceai de urzica poate indrepta lucrurile. Mai poti incerca si urmatorul sirop: 100 grame de urzica proaspata pe care le obtii prin mixare, se amesteca cu 100 grame de miere. Se pun la fiet pana ce lichidul devine siropos. Sunt recomandate 3 linguri de sirop pe zi.

Acneea si alte boli ale pielii (eczeme, psoriazis, micoze):

Poti urma o cura de 10 zile cu ceai de urzici, urmata de 10 zile de pauza. Pentru efecte maxime, tratamentul trebuie reluat.

La nivel extern, poti pune pe locurile afectate, comprese cu ceai de urzica, seara la culcare, vreme de o luna.

Afte, inflamatii bucale, gingivite, angine:

Fa spalaturi si gargara cu un decoct din 2 linguri de flori de urzica la 1 l de apa. Fierbe-le 1-2 minute, apoi lasa-le sa se infuzeze.

Diabet:

Este bine sa bei cate o ceasca de ceai din radacina de urzica de 3 ori pe zi, inaintea principalelor mese. Radacinile si frunzele de urzica fierte contin un hipoglicemiant care face sa scada nivelul zaharului din sange.

Impotenta:

Daca si tu ai asemenea probleme, fa un aluat din 16 g seminte de urzica macinate si 60 g faina de secara, la care adaugi � de pahar de apa calduta si o lingura cu varf de miere. Formeaza 5 pateuri egale si coace-le in cuptor. Mananca cate o placintica in fiecare seara, dupa cina. Poti, de asemenea, sa iei in fiecare zi, pe stomacul gol, cate o lingurita de seminte pisate amestecate cu miere.

Boli legate de circulatia sangelui:

Flebita si tromboflebita: este recomandat sa faci bai la picioare cu radacina de urzica: 2 pumni de radacini bine spalate si taiate marunt, impreuna cu 5-10 tulpini si frunze de planta, le pui seara intr-o oala de 5 l de apa rece. A doua zi, amestecul se incalzeste pana la punctul de fierbere apoi, timp de 20 de minute, stai cu picioarele in lichid, acesta trebuind sa fie fierbinte atat cat suporti.

Petele de pe piele insotite de mancarimi:

Dispar cu siguranta dupa o cura cu ceai de urzica si cu un regim pentru ficat.

Urzica are insa si cateva contraindicatii:

Datorita actiunii sale diuretice, consumul prelungit de urzici poate cauza un dezechilibru electrolitic. Lauzele nu trebuie sa consume urzici, iar oamenii care mananca în mod repetat aceasta planta trebuie sa aiba grija ca în dieta lor zilnica au introdus destul potasiu.

Cercetarile de laborator au dovedit ca urzica determina contractiile uterului, deci si femeile gravide ar trebui sa se fereasca de consumul de urzici.